S-A NASCUT MESIA


„Binecuvântată eşti tu între femei"
Îi spuse îngerul Gabriel, Mariei:
- „Vei rămâne însărcinată, vei naşte un fiu!”
Maria îngerului a spus:
- Fiindcă eu de bărbat nu ştiu,
"Cum se va face lucrul acesta?"
Îngerul i-a răspuns:
-"Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine…
De aceea Sfântul care Se va naşte din tine,
Va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”
Neprihănită şi în ascultare mereu,
Fecioara Maria, acceptă supusă,
Lucrarea în care... în Har a fost pusă.
Iosif logodnicul ei, fu gata, s-o părăsească,
Dar i s-a cerut, fără teama, de ea să se-ngrijească.

Iosif în neprihănirea lui, supus,
A înţeles menirea... ce i s-a spus.
O luă în supunere, nu vru să se-mpotrivească,
La o mare lucrare dumnezeiască,
Pentru mulţimea omenească.
Iosif luase pe Maria şi la drum pornise,
Să se-mplinească ce se profeţise,
Cu mulţi ani înainte, prin Isaia-profetul.
Oare câţi au priceput... care-i înţelesul?
"Fecioara va rămânea însărcinată
Şi va naşte un fiu" omenirea să mântuiască.

Maria ducea sarcina grea pe un drum greu!
Gata... să-mplinească Planul Lui Dumnezeu.
Spre Iudeia, în Betleem, cu Iosif a purces,
Dinspre Galileia, pe drumul ales.
Târziu în noapte ajung în Cetate,
Pe cer stelele toate... stau adunate,
Lângă o stea... cum nu s-a mai văzut.
Anunţând, o veste minunată, cum s-a prevăzut:
Fecioara în Betleem, cum zice profeţia,
În cetatea Lui David naşte pe Mesia.
Iosif şi Maria fiindcă în nici o casă n-au găsit,
Un pat pentru trupul lor obosit.
Într-un staul şi-au făcut culcuş de odihnă,
Mulţumiţi s-au aşezat ei în tihnă...

Un scâncet în staul pune Universu-n mişcare.
Tot pământul şi o steaua călătoare,
Tot Cerul de lumină... s-a aprins,
De bucurie mare a fost cuprins.
Răsună un glas de cor îngeresc,
Nişte păstori cu uimire privesc...
Şi ascultă cu interes... ce li se spune:
O veste minunată pentru întreaga lume.
Vestea bună pentru omenire,
Un plan minunat de izbăvire.

Speriaţi păstorii, cu atenţie şi cu teamă,
La vestea îngerilor i-au bine seamă.
Vesta minunată, sunt ce-i dintâi, ce-o primesc:
S-a născut Păstorul, Fiul dumnezeiesc.
Nu-ntr-un palat ca un Mare Împărat,
El... în umilinţă... ni s-a arătat.

Păstorii grăbesc, să cerceteze,
Minunea ce omenirea o să salveze.
Şi în Cetatea lui David în iesle au găsit,
Ceea ce îngerii, lor le-au vestit:
"O mare bucurie pentru tot norodul"
Semnul după care vor cunoaşte odorul:
„Un prunc înfăşat în scutece
şi culcat într-o iesle."

Păstorii mărturisesc ce li se zise,
Când cerul în lumină se deschise.
Îngerii de-un Împărat le-au vorbit,
Ce pentru izbăvire pe pământ a venit.
Cu mare bucurie, Vestea bună,
Au purces... mamei să spună.
Maria strânge... în inima ei de mamă,
Ce îngerii le vestiseră, i-a bine samă.
Şi nici lacrimi, nici durere,
N-o frâng, ci îi dau mai multă putere.
Planul mântuirii în ascultarea ei, se pornise,
Isus din înălţimi astrale pentru Mântuire venise.

Pământul e cuprins de Vestea Bună,
Dar prea putini sunt cei ce vor s-audă.
Cuvântul întrupat, la noi a coborât, să ne mântuiască,
Să poată omul o veşnicie alături de El, să trăiască.
Cântaţi bucuria... ce mântuirea revarsă,
Nu lăsaţi amintirea naşterii ştearsă.
Revărsaţi recunoştinţa, în zi de sărbătoare,
Să răsune cerul întreg de cântare.
Cântă pământule! Cântaţi voi popoare!
Planul Lui Dumnezeu e încă... în desfăşurare,
Până intră, numărul celor ce-au căutat salvare.
Voi noroade, ascultaţi Vestea Dumnezeiască:
Împăratul iubirii... pe toţi vrea... să ne mântuiască.
Amin!